Rapiță


Rapiţa ca cultură agricolă este cunoscută mai bine de 2000 ani. Pe teritoriul

Moldovei această cultură a căpătat cea mai mare răspândire prin anii 1840-1850.

Actualmente rapiţa ocupă locul doi (după plantaţiile de soie) în agricultura mondială

după suprafeţele însămânţate.

Conţinutul de uleiuri în soiurile de astăzi este de 40-44%, iar în hibrizi de 46-

52%. În dependenţă de productivitatea soiului şi tehnologia aplicată se poate obţine

la un ha 1-3t. de ulei şi o cantitate de cca. 1,5 t. de şroturi proteice. Uleiurile de rapiţă

sânt folosite în industria alimentară la producerea margarinei, în industria chimică ca

înlocuitor de cauciuc sau în calitate de component de bază pentru “biocombustibil”.


Cultivarea ,fertilizarea Rapitei Aplicarea corectă a tehnologiei recomandată culturii de rapiță reprezintă principala direcție de intensificare a producției prin: lucrarea corectă a solului și introducerea completă a unei tehnologii mecanizate și adaptate culturii de rapiță, folosirea irigației și a altor lucrări de îmbunătățiri funciare, utilizarea controlată a îngrășămintelor și a altor produse chimice, combaterea bolilor, dăunătorilor și a buruienilor prin măsuri integrate. Rotația Cele mai bune plante premergătoare sunt cele care eliberează terenul timpuriu: cerealele de toamnă (grâul și orzul), cartofii timpurii, leguminoasele boabe (mazăre), borceagul de toamnă și trifoiul roșu după prima coasă. Rapița de primăvară se poate semăna și după culturi recoltate târziu cum ar fi: porumbul, sfecla pentru zahăr, cartofii etc. Nu se va cultiva rapița în monocultură, nici după soia și floarea-soarelui, pentru a preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Rapița poate reveni pe același teren după 3 ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, după mai multi ani. După rapiță se pot cultiva majoritatea plantelor, fiind o bună premergătoare pentru grâul de toamnă sau orz de toamnă precum și înființarea de culturi succesive de porumb în scop furajer sau varză furajeră. Pregătirea terenului Pregătirea terenului pentru cultivarea rapiței începe cu arătura normală executată la adâncimea la care să nu se scoată bulgări, de obicei la 18-20 cm, după pajiști și 20-22 cm după trifoi. Urmează discuirea imediat după arat, cât încă solul este reavăn, și pregătirea patului germinativ prin lucrări repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adâncimea de semănat și perpendicular pe direcția de executare a semănatului. Înainte sau după semănat se folosește tăvălugul inelar. Lucrarea este facultativă, dar utilă îndeosebi în toamnele secetoase și pe soluri argiloase. Sisteme de lucrare a solului Arătura și alte lucrări ale solului generează eroziunea lui, așa că se vorbește tot mai mult despre sistemele minimum tillage sau no tillage. Acest sistem presupune lucrarea cu discuri sau cu dinți, sau combinații de discuri și dinți. Desigur, el are și unele dezavantaje sub forma unor riscuri crescute de a scăpa de sub control populațiile de buruieni și dăunători. Este un sistem economic, dar care presupune o cunoaștere foarte bună a culturii de rapiță, astfel încât nu sunt mulți fermierii care apelează la ea.

În timpul creșterii rapiței, există 6 etape principale de dezvoltare:

  • încolțirea și apariția, de la apariția până la formarea primei frunze, aproximativ 10-15 zile,

  • formarea rozetei, care durează în timpul iernii până la toamna vegetației de toamnă, aproximativ 50-60 de zile,

  • formarea tulpinilor, care durează după începerea primăverii vegetației, aproximativ 20-25 de zile,

  • înflorire care durează 15-25 de zile,

  • înflorire aproximativ 20-30 de zile

  • formarea și maturarea semințelor care durează aproximativ 35-40 de zile.

Fertilizarea foliara si minerala Rapitei Cerințele nutriționale pentru semințele de rapiță sunt următoarele: cu un randament de 1 t de semințe și o greutate corespunzătoare a paielor, în medie, 50 kg de azot (N), 24 kg de fosfor (P2O5), 50-60 kg de potasiu (K2O), 50-60 kg de calciu (CaO), 8-60 kg de potasiu (K2O) se iau 10 kg de magneziu (MgO), (8-20 kg de sulf (S), 60 g de bor (B), 10-40 g de cupru (Cu), 100 g de mangan (Mn), 60-150 g de zinc (Zn) și 1-2 g de molibden (Mo). Rapita este o plantă extrem de solicitantă în ceea ce privește nevoile de fertilizare și tratamentele agrotehnice adecvate. Pentru a obține un randament ridicat, este necesar să respectați nivelurile corespunzătoare de fertilizare a solului, de curățare și de însămânțare. Cu toate acestea, atunci când analizăm suplimentar cererea acestei plante pentru micronutrienți, este ușor de observat că deficiența de micronutrienți este adesea un element care limitează randamentul. În unele cazuri, astfel de deficiențe pot fi observate din simptomele apărute pe plante în timpul vegetației, dar nu întotdeauna. Cel mai adesea, deficiențele de micronutrienți sunt ascunse și dificil de diagnosticat, observându-se doar după recoltă, sub formă de randamente slabe. Pentru rapiță, se pot distinge trei etape critice principale, când nevoia sa de nutrienți, în special în microelemente, este cea mai mare și anume : -la formarea unei rozete de frunze (toamna pentru rapița de iarnă), -formarea tulpinilor, -stabilirea și dezvoltarea mugurilor și sfârșitul înfloririi.


Tehnologii de fertilizare

Ținând cont de așteptările diverse ale fermierilor în domeniul nutriției culturilor, am pregătit trei propuneri complete de fertilizare foliară. Următoarele tehnologii au fost pregătite ca răspuns la aceste așteptări, pentru a optimiza nutriția culturilor și sunt ilustrative. Dacă aveți întrebări cu privire la detaliile tehnologiei și ajustarea dozajului individual al produselor indicate, vă rugăm să contactați echipa noastră.


Tehnologia de platină


Tehnologia de aur


Tehnologia de argint


Când se seamănă rapița de toamnă? Epoca de semănat este foarte importantă pentru o producție mare și de calitate. Epoca optimă de semănat a rapiței de toamnă pentru majoritatea zonelor este 1-10 septembrie, dar semănatul se poate începe mai devreme, la 15 august, pentru a nu se depăși intervalul 1-10 septembrie.

Sămânța și semănatul Sămânța de rapiță își pierde capacitatea germinativă repede, astfel încât se recomandă folosirea la semănat a materialului recoltat în același an. Se folosesc numai semințe care au luciu, culoare și MMB specifice materialului săditor, cu puritatea minimă de 95% și capacitatea germinativă minimă de 85%. Se recomandă folosirea semințelor tratate cu produse pentru protecția plantelor omologate. Materialul de semănat trebuie să fie liber de ovăz sălbatic și cuscută, cu maximum o sămânță de Raphanus raphanistrum la o probă de 10 grame.

Care este distanța între rânduri recomandată pentru semănatul rapiței? La condițiile din țara noastră rapița se recomandă a fi semănată la 12,5 – 25 cm între rânduri.

Tăvalugitul după semănat Există păreri pro și contra acestei lucrări. Tăvălugitul după semănat este util pe terenurile care au rămas bulgăroase după pregătirea patului germinativ și cu sămânța neîncorporată. Este util și după semănatul rapiței, dar trebuie urmărit ca solul să fie bine zvântat, altfel aderă la tăvălug și se tasează excesiv. Se utilizează tăvălugul inelar și, având în vedere specificul semințelor mici de rapiță, se folosește tăvălugul, dacă la semănat solul este prea afânat, atât înainte cât și după semănat.



Lucrări de întreținere pentru cultura de rapiță Lucrările solului după semănat se fac pentru completarea realizării calitative a patului germinativ, dar și pentru combaterea buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor. Principalele lucrări de întreținere după semănat sunt tăvălugirea și eliminarea excesului de umiditate. Urmează lucrări necesare oricărui tip de cultura – irigare, fertilizare, combaterea bolilor și a dăunătorilor.

Irigarea rapiței Se face, în primul rând, o irigare de răsărire, mai ales dacă toamna este secetoasă. Se aplică imediat după semănat o normă de udare cuprinsă între 300 și 400 m3/ha, cu finețea ploii cea mai mica și cu nivelul aspersorului cât mai aproape de sol. În cazul în care solul este nisipos și temperaturile sunt ridicate după două trei zile de la precedenta udare, se aplică încă o udare de completare cu 100-150 m3/ha. În zonele cu deficit mare de apă în sol din perioada de creștere intensă și de fructificare a rapiței se recomandă aplicarea a minim două udări, cu câte 400-500 m3/ha. Prima udare se aplică în perioada de creștere, alungire și ramificare, iar a doua în momentul umplerii bobului, pentru a forța creșterea acestuia în volum (MMB peste 4-5 g). Atenție, excesul de umiditate este în măsură să compromită producția de rapiță, așa că trebuie evitată irigarea în exces.

Combaterea integrată a buruienilor Combaterea buruienilor joacă un rol esențial pentru o producție de calitate. Principalele buruieni care se regăsesc în culturile de rapiță sunt:

  • Agropyron repens – Pir târâtor

  • Amaranthus spp – Știr sălbatic

  • Capsella bursa pastoris – Traista ciobanului

  • Chenopodium spp – Loboda sălbatică

  • Digitaria spp – Meișor

  • Echinochloa crus – galli – Mohor lat

  • Galium aparine – Turița

  • Lamium purpureum – Urzică moartă

  • Matricaria inodora – Mușetel nemirositor

  • Papaver rhoeas – Mac

  • Samulastra de cereale

  • Setaria spp – Mohor

  • Sinapis arvensis – Muștar sălbatic

  • Sorghum halepense – Costrei, bălur

  • Stellaria media – Rocoina

  • Thlaspi arvense – Pungulița

  • Veronica hederifolia – Șopârlița

Pentru a combate buruienile este necesară aplicarea de erbicide. Avantajele sunt incontestabile:

  • se elimină competiția între cultura de rapiță și buruieni pentru rezervele de apă și substanțele nutritive

  • se elimină competiția pentru lumină

  • eliminarea competiției din partea buruienilor determină obținerea unor lanuri cu plante viguroase, ce pot trece mai ușor peste iarnă

  • recoltarea va fi mai ușoară, consumul de carburant va fi redus, iar semințele vor avea umiditate scăzut

Recoltarea rapiței Recoltarea rapiței trebuie făcută când umiditatea semințelor este în jur de 16%, plantele sunt aplecate, întreg lanul capătă o culoarea galbenă ruginie, tecile sunt galbene-liliachii, iar pe majoritatea semințelor se observă un punct cafeniu. Pe cât este posibil, se va evita recoltatul în perioada de arșiță maximă, fiind recomandat ca recoltarea să se facă dimineața devreme, seara târziu sau chiar noaptea. După recoltare, semințele se curăță imediat de impurități (restul de tulpini) și se trec la uscător pentru reducerea umidității la 10%. În cazul în care nu este asigurată uscarea artificială, semințele se depozitează în magazii, șoproane, la început într-un strat foarte subțire (5-10 cm) și se lopătează de mai multe ori pe zi, până când umiditatea scade la 10 %. Pentru uscare, semințele se pot ține și în straturi subțiri pe prelate la soare.

1 afișare

Postări recente

Afișează-le pe toate