Soia este o cultură cu o importanță economică deosebită datorită numeroaselor sale întrebuințări. Ea este utilizată în alimentația omului, la producerea furajelor pentru animale, dar și ca materie primă pentru unele industrii.
În alimentație se utilizează atât semințele, cât și păstăile și plantele tinere. Din soia se produce o gamă largă de produse – lapte vegetal, brânză vegetală, surogat de cafea, ciocolată, din făina de soia se pot obține produse de brutărie, iar uleiul din semințele de soia este folosit la gătit și în salate, dar și pentru producerea margarinei. Fibrele proteice din șroturile de soia sunt utilizate în obținerea de „carne vegetală” cu care se prepară o mulțime de alte produse – pateuri, mezeluri etc. Planta este foarte valoroasa in furajarea animalelor, iar uleiul de soia se mai folosește și în producerea de săpunuri, vopseluri, mase plastice. La nivel mondial în producția de ulei vegetal soia ocupă locul al doilea, după palmier.
În ceea ce privește epoca de semănat, este recomandat ca soia să fie semănată atunci când în sol la ora 7.00 este o temperatura minimă de 7-8 grade Celsius și vremea în curs de încălzire. Temperatura medie a aerului trebuie să fie de 14-15 grade Celsius. Calendaristic, perioada optimă de semănare este în prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul țării și în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale țării. Densitatea de semănat recomandată este de 40-55 bg (boabe germinabile) / m2. La această densitate se obțin la recoltare 40-50 de plante la m2. Cantitatea de semințe la hectar – norma de semănat – se stabilește în funcție de densitatea de semănat, puritatea și germinația semințelor. Norma de semănat variază, de obicei, între 70 şi 100 kg/ha. Distanţa dintre rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a buruienilor. În funcție de metoda de combatere a buruienilor aleasă, distanța între rânduri poate fi de la 25 până la 70 de cm. Adâncimea de semănat este cuprinsă între 2,5 şi 4 cm, în funcţie de umiditatea şi textura solului, şi nu trebuie să depăşească 5 cm. Pe soluri mai uscate și ușoare, semănatul trebuie să fie mai adânc – 4 cm, iar pe soluri cu umiditate mai ridicată semănatul se poate face la o adâncime mai mică. În cultura dublă, soia poate fi cultivată după recoltatul la orz, orzoaică de toamnă, borceag de masă verde.
Cum se pregătește terenul pentru cultura de soia? Pregătirea terenului pentru cultura de soia depinde de planta premergătoare ei. Dacă planta premergătoare se recoltează timpuriu, imediat după recoltare se recomandă dezmiriștitul. Urmează aratul cu plugul în agregat cu grapa stelată sau inelară. Până toamna, terenul trebuie menținut curat de buruieni și afânat. În cazul în care soia este semănată după plante premergătoare cu recoltare târzie, se recomandă imediat lucrări de dezmiriștit. Se efectuează arătura cât mai repede după recoltarea culturii anterioare. Nefiind o plantă cu cerințe ridicate în ceea ce privește afânarea solului, arătura de vară sau de toamnă se efectuează la o adâncime de 20-25 cm. Un alt aspect important pentru cultura de soia este nivelarea terenului după dezmiriștit, după care se efectuează și arătura. Dacă arătura a fost efectuată în condiţii bune, iar terenul este nivelat în primăvară, neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă, solul rămâne nelucrat până în preziua sau ziua semănatului, când se va pregăti patul germinativ prin 1-2 lucrări cu combinatorul. Dacă primăvara terenul este denivelat şi există un număr mare de buruieni, imediat după zvântare se execută o lucrare cu grapa cu discuri şi lamă nivelatoare, după care se face pregătirea patului germinativ fie în ziua dinaintea semănatului sau chiar în ziua respectivă, cu combinatorul perpendicular pe direcţia de semănat. Patul germinativ trebuie să fie mărunţit, nivelat și afânat pe adâncimea de 3-5 cm.
Fertilizarea culturii de soia
Pentru formarea a 100 kg seminţe consumul de elemente nutritive este de: 7,1-11 kg azot (N), 1,6-4,0 kg pentaoxid de fosfor (P2O5) şi 1,8-4,0 kg oxid de potasiu (K2O).
Dozele de îngrăşăminte cu azot se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi de bacterizare, . Pe solurile sărace în azot, înainte de pregătirea patului germinativ se aplică 30-40 kg azot/ha. Pe celelalte soluri, fertilizarea cu azot se face în funcţie de reuşita bacterizării, prin administrarea azotului în vegetaţie.
Dozele de îngrăşăminte cu fosfor sunt de până la 90 kg P2O5/ha, iar cele cu potasiu sunt de 40-60 kg K2O/ha, în funcție și de rezultatul analizei de sol. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplică sub arătura de bază, ca îngrăşăminte simple, sau la pregătirea patului germinativ, ca îngrăşăminte complexe.
Irigarea culturii de soia
Irigarea este necesară mai ales în zonele secetoase – în sudul și sud-estul țării este vitală pentru producții mulțumitoare. În primăverile secetoase este necesară efectuarea unei udări de răsărire cu norme de 250-300 m3/ha.
Perioada critică pentru apă la soia este cuprinsă de la apariţia primelor flori şi până la umplerea seminţelor, ceea ce calendaristic corespunde cu perioada cuprinsă între 10-15 iunie şi 15-20 august. Prima udare se aplică de obicei înainte de înflorire, iar următoarele la intervale de 10-14 zile, în funcţie de precipitaţii. În perioada de vegetaţie, se efectuează 4-5 udări prin aspersiune.
Norma de udare este de 700-800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400-500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate mai slabă şi pe solurile nisipoase.
Combaterea buruienilor, dăunatorilor şi bolilor
În ceea ce privește îngrijirea plantelor de soia, cultivatorii trebuie să acorde o importanță crescută buruienilor, deoarece avem de-a face cu o plantă foarte sensibilă, mai ales în primele faze de vegetație. Pentru o producție de calitate este nevoie în același timp și de o protecție ridicată împotriva dăunătorilor și bolilor.
Dăunatori
Principalii dăunători în culturile de soia sunt:
Acarianul roșu (păianjenul roşu – Tetranycus urticae) – produce căderea frunzelor şi care se combate în momentul semnalării cu produse omologate pentru acest daunator
Molia păstăilor de soia (Etiella zinkenella) – se previne prin evitarea monoculturii, iar dacă este necesar prin efectuarea de tratamente chimice.
Recoltarea culturii de soia
Momentul optim de recoltare este atunci când păstăile sunt uscate și au culoare brună. Recoltarea se poate începe atunci când umiditatea seminţelor a ajuns la 16% şi trebuie încheiată atunci când umiditatea seminţelor a ajuns la 12%.
Cultura de soia este un profitabilă, dacă ținem cont de toate cerințele ei, iar potențialul său nu trebuie neglijat. Tot mai căutată în ultimii ani în vederea consumului și producerii de hrană vegană, ea este, cu siguranță, o plantă ce poate aduce fermierilor profituri importante
