Pentru a obtine culturi de legume bogate si sanatoase, este nevoie de mai mult decat implementarea proceselor de baza de crestere si ingrijire. Fertilizarea este un aspect fundamental in legumicultura, aceasta sporeste productivitatea culturilor prin oferirea tuturor nutrientilor de care au nevoie plantele, dar si prin sprijinirea eforturilor fermierilor de a tine departe bolile si daunatorii.
In acelasi timp, administrarea ingrasamintelor trebuie facuta responsabil si in urma unei analize atente a tuturor conditiilor de crestere a culturilor, astfel incat fertilizarea sa fie eficienta. In acest articol iti vom prezenta doua dintre cele mai utilizate metode de fertilizare din legumicultura - fertilizarea radiculara si fertilizarea foliara.
Fertilizarea radiculara a legumelor
Cele mai mari cantitati de elemente nutritive sunt asimilate de plante prin radacina, astfel fertilizarea radiculara este o operatiune obligatorie pentru a obtine productii mari si de calitate.
Un plan de fertilizare radiculara se intocmeste intotdeauna tinand cont de analizele, pH-ul si salinitatea solului, precum si de fenofaza in care se afla plantele.
Ce ingrasaminte folosim?
Ingrasaminte organice, cum sunt gunoiul de grajd bine descompus, mranita, care se administreaza la fertilizarea de baza prin incorporare in sol, inainte de infiintarea culturilor. Aceste ingrasaminte nu pot asigura nutrientii necesari pentru intreaga perioada de vegetatie a plantelor atunci cand se urmareste obtinerea unor productii performante de legume.
Ingrasamintele chimice se gasesc sub forma de granule, pulberi, solutii concentrate lichide, si se pot aplica fie prin imprastierea pe sol, fie prin fertirigare.
In continuare, vom vorbi despre fertirigare, deoarece la ora actuala este cea mai folosita metoda de fertilizare radiculara a legumelor.
Fertirigarea consta in aplicarea ingrasamintelor concomitent cu apa de irigat, folosind sistemul de irigare prin picurare.
Cand se aplica ingrasamintele prin fertirigare?
In functie de faza de dezvoltare, plantele au nevoie de diferite cantitati de apa si anumite elemente (macro, mezo si microelemente), dupa cum urmeaza:
La transplantare, plantele au cerinte mai mari fata de fosfor (P), potasiu (K) si calciu (Ca).
In faza de inflorire si legare a fructelor, au cerinte mai mari fata de azot (N), potasiu (K), calciu (Ca), magneziu (Mg), bor (B).
In fenofazele de crestere vegetativa si marirea fructelor au cerinte mai mari fata de azot (N), potasiu (K) si calciu (Ca) si scade necesarul de fosfor (P).
La maturarea fructelor, cresc cerintele fata de potasiu (K), fosfor (P), si calciu (Ca) si scad cerintele fata de azot (N).
Cum se realizeaza fertirigarea?
Se folosesc produse special concepute pentru a fi aplicate prin fertirigare, 100 % solubile in apa, care nu lasa reziduuri ce pot infunda duzele sistemului de irigare, lipsite de clor si sodiu.
In functie de specie, faza in care se aplica, suprafata (numarul de plante), se stabileste cantitatea necesara de ingrasamant.
Pentru obtinerea solutiei fertilizante, intr-un vas de capacitate corespunzatoare, se dizolva doza stabilita de ingrasamant in apa.
Este indicat sa se aplice mai des cantitati mai mici de ingrasamant pentru a fi utilizate cat mai eficient de catre plante. De exemplu, doza necesara pe saptamana se poate imparti si administra pe parcursul mai multor zile, evitandu-se pierderile de ingrasamant sau socul provocat de aplicarea unei cantitati mari de fertilizant.
Inainte de a introduce solutia in sistem, se iriga plantele cu cantitatea de apa stabilita, spre sfarsitul irigarii se injecteaza solutia fertilizanta, dupa care se lasa irigarea pornita pentru a asigura evacuarea totala a ingrasamantului.
Cum influenteaza pH-ul solului absorbtia nutrientilor?
Un pH de 5,5 favorizeaza absorbtia fierului, zincului, cuprului, manganului, borului. La un pH de 6,5-7, absorbtia acestor elemente se face tot mai greu.
Un pH de peste 6,5 favorizeaza absorbtia azotului, fosforului, magneziului, calciului, sulfului si molibdenului.
Un pH de 6-7 favorizeaza absorbtia fosforului.
Ce avantaje are fertirigarea?
aplicare uniforma la radacina, reducerea cantitatii de ingrasamant folosit si implicit a costurilor;
evitarea poluarii apelor de suprafata datorata levigarii;
evitarea aparitiei unor boli si daunatori datorita mentinerii frunzisului uscat;
reducerea necesarului de forta de munca
Pentru obtinerea unor productii performante si asigurarea unei absorbtii maxime a elementelor nutritive, fertilizarea radiculara trebuie completata cu fertilizarea foliara.
Fertilizarea foliara a legumelor
Fertilizarea foliara consta in pulverizarea pe planta a unei solutii compusa din apa si doza de ingrasamant recomandata, in functie de specie si de faza de dezvoltare a plantei.
Fertilizarea foliara este o completare a fertilizarii radiculare avand rol in stimularea absorbtiei nutrientilor la nivelul radacinii.
Cand se aplica fertilizarea foliara?
cand apar manifestari ale carentei de nutritive pe frunze, fructe etc
cand sistemul radicular intampina probleme ca urmare a lipsei nutrientilor din sol, a unui atac de boli sau daunatori, a lipsei de oxigen datorat excesului de apa, a unui pH necorespunzator, a excesului de saruri;
dupa transplantare;
in fazele critice cu cerinte mari fata de nutrienti: inflorire, legarea fructelor, cresterea si coacerea fructelor;
pentru a stimula procesul de autoaparare a plantelor in fata atacurilor de boli si daunatori.
Cum se executa fertilizarea foliara?
Aplicarea fertilizantilor foliari se face cu ajutorul pulverizatoarelor, pompelor manuale sau electrice, atomizoarelor.
Dispozitivul de stropit trebuie reglat in asa fel incat sa formeze o ceata fina, fara stropi mari care sa se scurga de pe frunze.
Cand se prepara solutia, se tine cont de doza recomandata, cantitatea de apa necesara si faza in care se afla cultura.
Pentru a evita depunerile fertilizantului pe fundul vasului, acesta se dizolva complet si se amesteca periodic in timpul aplicarii.
In urma pulverizarii, nutrientii patrund in plante atat prin partea inferioara a frunzelor, cat si prin cea superioara, deci este recomandata pulverizarea pe ambele fete ale frunzei.
Pentru fixarea mai buna a solutiei pe frunze, este indicata folosirea unui adjuvant (surfactant), cu rol in patrunderea mai rapida a solutiei, mai ales la culturile cu frunze groase si ceroase cum sunt varza si ceapa.
De ce trebuie sa tinem cont atunci cand efectuam fertilizarea foliara?
este foarte important sa se respecte dozele recomandate
se verifica compatibilitatea cu alti fertilizanti sau pesticide atunci cand aplicam concomitent
nu se aplica la temperaturi ridicate si soare puternic pentru a nu provoca arsuri frunzelor
nu se aplica in perioade cu vant puternic pentru ca exista riscul ca solutia sa nu ajunga pe planta
Ce produse folosim?
Pe piata exista o gama larga de produse special concepute pentru fertilizarea foliara, chimice sau organice, sub forma lichida, geluri, pulberi sau granule 100 % solubile in apa.
Avantajele fertilizarii foliare
prevenirea si combaterea carentelor de elemente nutritive imediat ce incep sa se manifeste;
absorbtia mai rapida a nutrientilor fata de aplicarea radiculara;
completarea cu elemente nutritive in fazele cu cerinte mari;
stimularea metabolismului plantelor;
se pot aplica in acelasi timp cu tratamentele fitosanitare
Dezavantaje
in caz de carente majore, nu este suficienta aplicarea foliara, fiind necesara fertilizarea radiculara;
daca nu se respecta regulile de aplicare, exista riscul aparitiei arsurilor pe frunze;
se aplica o cantitate mult mai mica de ingrasamant la o aplicare comparative cu fertilizarea radiculara
uneori sunt necesare mai multe aplicari datorita incompatibilitatii cu alti fertilizanti foliari
aplicarea este conditionata de factori de mediu ca vantul, precipitatiile etc.