Tomatele (Lycopersicon esculentum Mill) fac parte din familia botanică Solanaceae alături de ardei și vinete. Roşia, aşa cum este denumită în general, este o legumă ce îşi are originile în sudul Americii de Nord şi nordul Americii de Sud. Este o plantă cățărătoare, perenă, anuală, ce creşte în zone cu climă temperată. În general, atinge între 1 și 3 m înălțime. Tomatele valorifică foarte bine terenurile legumicole însorite, fertile şi irigate. Se pretează pentru diverse sisteme şi tipuri de culturi: în câmp sau în spaţii protejate, în sisteme intensive şi industriale.
Când se cultivă roșiile? Plantarea răsadurilor în câmp poate începe când în sol se menţine, timp de 5-6 zile, o temperatură de circa 10-12 grade Celsius. Înfiinţarea culturii se realizează prin răsad repicat în ghivece nutritive sau cuburi nutritive, cu vârsta de 55-65 de zile. Semănatul în vederea obţinerii răsadurilor se face în perioada 10-15 februarie, folosind 200-250 g sămânţă. Repicatul (operaţiunea prin care se răsădesc la distanţe mai mari plantele crescute în răsadniţe) are loc la apariţia primei frunze. Dacă se optează pentru cultura în seră sau solar, sămânţa trebuie să aparţină cultivarelor hibride recomandate pentru cultura în solarii. Plantarea răsadurilor în solar se efectuează, în funcţie de zonă şi condiţiile meteorologice, în perioada 25 martie – 10 aprilie. Plantarea se realizează manual, în gropi (copci) de dimensiuni corespunzătoare, astfel ca bolul de pământ să poată fi acoperit cu 1,5 –2 cm de sol.
Plantarea răsadurilor de roșii în câmp Cultura de tomate timpurii se înfiinţează cu răsad produs la ghivece, în cuburi nutritive ori în palete alveolare. Epoca de înființare a culturii de roșii din răsad începe când în sol, la 10 cm adâncime, temperatura este de circa 10-12 grade C. Calendaristic aceste condiții se întrunesc în jurul datei de 15-25 aprilie, în zonele sudice, şi cu 15-20 zile mai târziu, în celelalte zone. Epoca de plantare durează 7-10 zile. Plantarea răsadurilor produse la cuburi sau ghivece nutritive se efectuează manual sau mecanizat. Răsadurile sunt pregătite anterior prin aplicarea unui tratament fitosanitar. Pe fiecare strat se amplasează câte două rânduri la distanţa de 50-80 cm, în funcţie de lăţimea stratului la coronament; între plante pe rând, distanţa variază între 25 şi 30 cm. Se realizează în felul acesta o densitate de 47-57 mii plante/ha. După plantare, în primele 5-10 zile se iau măsuri de asigurare a densităţii planificate a culturii şi de protecţie a acesteia faţă de frig. Se efectuează o udare uşoară pe toată suprafaţa (100 – 150 m3/ha) sau 1-2 udări la fiecare plantă în parte, pentru a nu răci prea mult solul, în cazul în care nu au survenit ploi. După această udare se efectuează completarea golurilor cu răsad de aceeaşi calitate şi vârstă. Urmează efectuarea unei praşile mecanice, apoi una manuală, pentru a afâna solul şi a-i asigura o mai bună aerisire şi încălzire. De asemenea, lucrarea are scopul de a distruge eventualele buruieni. Aceste praşile mecanice şi manuale se vor repeta de 2-3 ori, pentru ca terenul să fie permanent afânat şi curat de buruieni.
Pregătirea terenului pentru cultura tomatelor în câmp implică mărunțirea solului pentru realizarea patului germinativ şi, în mod special, nivelarea lui, astfel încât să fie prevenite băltirile. Primăvara se aplică lucrările pentru pregătirea patului germinativ în câmp. Mobilizarea superficială a solului se realizează prin două lucrări cu grapa cu discuri, efectuate aproximativ perpendicular una pe cealaltă. De asemenea, odată cu aceste lucrări de pregătire a terenului se realizează şi o fertilizare cu îngrăşăminte complexe. Urmează modelarea terenului în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 sau 104 cm. Pregătirea terenului la cultura de tomate în sere și solarii se realizează în două etape: toamna şi primăvara. Toamna se efectuează lucrările generale de pregătire a terenului cunoscute.
Întreținerea culturii de roșii
Lucrările de îngrijire a culturii de roșii în câmp încep prin completarea golurilor, care se realizează, de regulă, în primele 5-10 zile de la plantare. Praşilele, manuale sau mecanizate, se efectuează de 5-7 ori.
Alături de lucrările de îngrijire cu caracter general, de mare importanţă sunt lucrările cu caracter special: palisarea, copilitul, cârnitul şi defolierea.
Palisarea este o lucrare obligatorie pentru a se asigura o bună etalare şi conducere a plantelor pe verticală şi care permite o mai bună iluminare şi aerisire. Pentru cultura în ciclul scurt, palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm, plantele fiind conduse orizontal pe sârma spalierului.
Copilitul are o importanță deosebită, eliminându-se lăstarii care concurează cu tulpina principală pentru sursele de apă, nutrienți și lumină.
Cârnitul (ruperea vârfurilor de creștere) se efectuează la 3-5 inflorescenţe, pentru culturile realizate în ciclul scurt sau la 8-10 inflorescenţe, în cazul culturilor din ciclul prelungit. Scopul lui este stimularea polenizării şi grăbirea maturării fructelor.
Defolierea constă în îndepărtarea frunzelor îmbătrânite sau bolnave de la baza plantelor. Lucrarea se efectuează treptat, până la nivelul inflorescenţei la care începe maturarea primelor fructe.
Lucrările de îngrijire a culturii de roșii din sere și solarii sunt deosebit de complexe şi pot fi cu caracter general sau cu caracter special. Se începe prin completarea golurilor care în cazul serelor și solariilor se recomandă a se efectua în decursul unei perioade de până la 30 zile de la plantare.
Conducerea plantelor şi palisarea se efectuează folosindu-se sistemul de susţinere special amenajat în seră/solar.
Afânarea solului, acolo unde este cazul, se face ori de câte ori este nevoie, manual şi mecanizat, înainte de mulcire.
Mulcirea se efectuează cu materiale specifice (paie, turbă, diferite amestecuri organice, folie de polietilenă, agrotextile etc.).
Copilitul se efectuează săptămânal, concomitent cu dirijarea plantelor pe sfoara de susţinere.
Defoliatul constă în eliminarea frunzelor îmbătrânite, aflate sub etajul de fructe, care au început să se matureze.
Polenizarea suplimentară se efectuează mai ales în perioada când lumina este deficitară şi umiditatea relativă a aerului este prea ridicată.
Cârnitul are rolul de a opri creşterea plantelor prin suprimarea vârfului tulpinii după 2-3 frunze de la ultima inflorescenţă, cu scopul de a limita perioada de recoltare, de a grăbi creşterea şi maturarea fructelor şi de a îmbunătăţi calitatea acestora. Lucrarea se execută cu circa două luni înainte de data ultimei recoltări.
Dirijarea factorilor de mediu este o lucrare care se efectuează permanent, de la înfiinţarea culturii până la ultima recoltare, şi are ca scop aducerea la nivelul valorilor optime a factorilor: lumină, temperatură, umiditate şi aer.
Irigarea și fertilizarea
La culturile de tomate în câmp deschis irigarea se efectuează ori de câte ori este nevoie, astfel ca umiditatea din sol să fie de 50-60% din IUA (Intervalul Umidității Active), de la plantare până la apariţia fructelor, şi de 60-70% din IUA, în perioada fructificării. Norma de irigare pentru ciclul scurt este de circa 4.000 m3/ha, distribuită cu 10-12 udări, şi de circa 6.000 m3/ha, în ciclul lung, distribuită în 15-20 udări.
Roșia nu are cerințe de sol prea mari. Poate fi cultivat în orice tip de sol, dar bogat în nutrienți, fertil, nu prea greu și slăbit. Roșia necesită un sol bine cultivat, drenat și ușor de absorbit. Roșiile nu sunt sensibile la acidificarea ușoară a solului, iar pH-ul său optim ar trebui să fie între 5,5 și 7,5. Dacă nu s-a efectuat analiza solului, cantitatea de îngrășăminte minerale pe hectar ar trebui să fie în poziții moderat bogate în substanțe nutritive: 100-150 kg N, 80-150 kg P 2 O 5 , 150-200 kg K 2 O. Roșiile sunt deosebit de sensibile la lipsa de : fosfor, magneziu, calciu și oligoelemente.
CONȚINUTUL OPTIM (în mg / dm 3 SOL) DE COMPONENTE NUTRITIVE ÎN SOL PENTRU TOMATE
N | P | K | Mg |
90-120 | 60-80 | 200-250 | 600-1200 |
Tehnologii de fertilizare
Având în vedere diversele așteptări ale fermierilor din domeniul nutriției culturilor, am pregătit pentru dvs. trei propuneri complete de fertilizare foliară. Următoarele tehnologii au fost pregătite ca răspuns la aceste așteptări pentru a hrăni în mod optim culturile și sunt ilustrative. Dacă aveți întrebări cu privire la detaliile tehnologiei și la ajustarea dozelor individuale ale produselor indicate, vă rugăm să contactați echipa noastră.
Fertigarea roșiilor
Fertigarea este o tehnica prin care ingrasamintele solubile sunt amestecate cu apa pentru irigare si aplicate plantelor pentru a creste si a imbunatatii productia culturilor.
Fertirigarea este o unealta foarte eficienta si flexibila, dand posibilitatea de a controla distribuirea, timpul si metoda de aplicare a nutrientilor. Acest lucru permite o nutritie precisa, aplicata in functie de nivelul de fertilitate al solului si de stadiul de crestere a culturilor.
| Rezervorul A | | Rezervorul B | |
Faza | Denumirea produsului | Doza aplcata la 1 ha | Denumirea produsului | Doza aplicata la 1 ha |
din a doua săptămână după plantarea răsadurilor (aproximativ 2 săptămâni) Fert.Start | Fertidrop start(NPK 7.2+11.5+24) | 10 kg | | |
înaintea înflorii plantelor | Fertidrop start(NPK 7.2+11.5+24) | 15 kg | | |
in perioada de creștere | Fertidrop creştere (N 8.7+P 10+K 30) | 15 kg | Nitrat de calciu 17% CaO | 10 l |
începutul formării fructelor | Fertidrop fructificare (N 10.4+P 9+K 37) | 10-15 kg | | |
legarea,creșterea fructelor | Fertidrop fructificare (N 10.4+P 9+K 37) | 15 kg | Nitrat de calciu 17% CaO | 15 l |
Copilirea roșiilor – ce rol are și când se face Copilirea este una dintre cele mai importante lucrări de întreținere a culturii de tomate, obligatorie pentru producțiile din grădini sau spații protejate (sere și solarii), și doar recomandată pentru roșiile cultivate în câmp. Lucrarea se impune doar la soiurile sau hibrizii cu creștere nedeterminată (care ating înălțimi de peste 1,8 m) și semideterminată (care ating între 80 și 100 de cm). Operațiunea constă în îndepărtarea lăstarilor (copili) care cresc la baza tulpinii sau a frunzelor principale, concurând cu acestea pentru sursele de apă, nutrienți și lumină. Rețineți că în cazul hibrizilor care se dezvoltă pe două tulpini, se păstrează unul dintre copilii de la baza plantei, pentru a forma a doua tulpină. Perioada optima pentru copilire este când lăstarii ating 2-3 cm lungime, dar nu mai mult de 5 cm. Aceasta, pentru că astfel, lăstarii se cicatrizează mai repede. Este recomandat să repetați operațiunea o dată pe săptămână, ca să înlăturați lăstarii tineri înainte ca ei să consume prea multe substanțe nutritive.Rolul copilirii este foarte important, pentru că în lipsa lui, planta asigură nutriția acestora în detrimentul inflorescențelor și al dezvoltării fructelor. Practic, copilii netăiați devin noi tulpini (pe lângă cea principală), care dezvoltă la rândul lor propriile flori și fructe. Astfel, tulpina principală nu mai crește la cotele normale și capacitatea de fructificare a acesteia este mai mică. Prin urmare, copilitul este esențial pentru a obține o recoltă bogată și de calitate.
Recoltarea tomatelor Recoltarea tomatelor în cultură de câmp se realizează când fructele ating gradul de maturare dorit. Recoltarea se poate realiza manual, cât și prin unele mijloace mecanice. Recoltarea complet mecanizată se efectuează cu combine speciale care taie plantele la 2-3 cm sub nivelul solului; le preiau cu elevator, care le conduce la un scuturător, ce separă fructele şi solul de tulpinile şi frunzele plantei. Producţia ce se poate obţine în condiţiile din ţara noastră variază între 20 şi 40 t/ha, dar poate ajunge şi la 60-80 t/ha. În cazul culturilor din sere și solarii recoltarea se efectuează eşalonat, atunci când fructele ating stadiul de maturare optim. Fructele devin corespunzătoare pentru recoltat, în cazul ciclului scurt în perioada 25-30 mai, în zonele sudice şi sud-vestice, sau în perioada 5-15 iunie, în celelalte zone; în cazul culturilor în ciclu prelungit, recoltatul începe cu 5-10 zile mai târziu. Perioadele de recoltare se termină în jurul datei de 30 iulie – la ciclul scurt şi 15 septembrie la ciclul prelungit. Producţia variază între 40-50 t/ha, la cultura în ciclu scurt şi între 55-70 t/ha, la cultura în ciclu prelungit. Roșiile sunt legume cu largă răspândire în alimentație. Sunt consumate pe aproape tot globul, iar în țara noastră se numără printre cele mai apreciate legume.
