Fiecare plantă, ca orice organism viu, are nevoie de anumite componente pentru creştere și dezvoltare, în plus faţă de elementele de bază: sol, soare, apă şi aer.
Componentele de baza din celulele vii sunt proteinele formate din secvențe de aminoacizi. Plantele sintetizează aminoacizi și polipeptide din elemente primare, C, H, O, luate din aer, dar si N, P, K, oligo si microelemente luate din sol.
Aminoacizii sunt ingredientele fundamentale în procesul de sinteză al proteinelor. Aproximativ 20 de aminoacizi sunt implicați în procesele fiziologice curente. Studiile au dovedit că aminoacizii pot influența activitățile fiziologice ale plantei direct sau indirect.
Există doua tipuri de molecule: levogir sau L si dextrogir sau D, în funcție de reacția acestora la lumina polarizată. Trebuie reținut faptul ca L-aminoacizii iau parte în procesele biologice din proteine având activitate metabolică, iar D-aminoacizii nu au niciun efect și nu sunt metabolizați.
În general, aplicarea foliara a aminoacizilor este corelată cu cerinţa plantelor şi, în special, în etapele critice de creştere. Plantele absorb aminoacizii prin stomate, absorbția fiind proporţională cu temperatura si umiditatea mediului.
Aminoacizii pot fi furnizați pentru plantă atât prin încorporare în sol, cât și prin tratamentul semințelor. Ei ajută la îmbunătăţirea microflorei solului, facilitând astfel asimilarea elementelor nutritive.
Aminoacizii – influențe directe la plante și sol 1. sinteza proteinelor 2. rezistența la stres 3. efect în fotosinteza 4. acţiune pe stomate 5. chelatarea naturală a microlementelor 6. sinteza aminoacizilor și a fitohormonilor 7. polenizarea şi formarea fructelor 8. echilibrul microflorei solului 9. alte influențe generale 1. Sinteza proteinelor Proteinele au diverse funcţii: funcția de structură, funcţia metabolică (enzime), funcția de transport şi funcția de depozit (se creeaza un stoc de aminoacizi folosiți la nevoie). Doar L-aminoacizii sunt asimilați de plante, D-aminoacizii nu sunt recunoscuti de Enzime și, prin urmare, nu pot participa la sinteza proteinelor. Aminoacizii obținuți prin sinteză nu pot fi utilizați de plante. 2.Rezistență la stres Stresul (temperaturile ridicate sau scăzute, umiditatea, înghețul, atacul dăunătorilor, grindina sau inundațiile) are un efect negativ asupra metabolismului plantelor cu o reducere corespunzătoare a calității şi cantității producției agricole. Aplicarea foliara înainte, în timpul şi după condiţiile de stres, furnizează plantelor aminoacizii care sunt direct legați de rezistența la stres fiziologic şi, astfel, plantele se pot recupera rapid. 3. Efectul in fotosinteză Plantele sintetizează carbohidrați prin fotosinteză. O fotosinteză scăzută implică un proces lent de creştere si consum energetic, ceea ce poate duce la epuizarea sau chiar la moartea plantei, deoarece clorofila este molecula responsabilă pentru absorbţia energiei luminoase. L-Glicina și L-Acidul Glutamic sunt metaboliţi fundamentali în sinteza clorofilei, ce ajută la creşterea concentrației de clorofilă din plante și conduce, în mod direct, la un nivel foarte ridicat de fotosinteză, în final culturile fiind mai verzi si mai luxuriante. 4. Acţiune la stomate Stomatele sunt structuri celulare care controlează echilibrul hidric al plantelor, absorbţia nutrienţilor, dar şi absorbţia de gaze. Deschiderea stomatelor este controlată de factori externi (lumină, umiditate, temperatură şi concentraţia de săruri) şi de factori interni (concentrația de amino-acizi, acid abcisic etc.) Stomatele sunt închise când lumina și umiditatea sunt reduse, dar și când temperatura și concentrația de sare sunt ridicate. Atunci când stomatele sunt închise, fotosinteza şi transpiraţia sunt reduse, astfel absorbţia de marco si microelemente scade, respirația este crescută si rezultă consumul de glucide din rezerva internă. În acest caz, rezultatul metabolic al plantei este negativ, catabolismul este mai mare decât anabolismul si, în consecintă, creşterea plantei este oprită. Acidul L-Glutamic acţionează ca agent osmotic în citoplasma celulei si favorizează deschiderea stomatelor. 5.Efectul de chelatare a microelementelor Aminoacizii au un efect de chelatare pentru micronutrienți. Atunci când aceștia sunt aplicați împreuna cu microelemente, absorbţia şi transportul de micronutrienți în interiorul plantei este mai rapidă si mai uşoară. Acest efect este datorat acţiunii de chelatare sau efectului de permeabilizare a membranei celulare. L-Glicina si Acidul L-Glutamic sunt cunoscuți ca fiind cei mai eficienți agenţi de chelatare pentru microelemente. 6. Sinteza aminoacizilor si fitohormonilor Aminoacizii sunt precursori sau activatori de fitohormoni, fitoalexine şi substanţe de creştere. L –Metionina este precursorul de etilenă şi de factori de creştere, cum ar fi: Espermina şi Espermidina. L-Triptofan este precursor pentru sinteza Auxinei, disponibil doar în cazul în care hidroliza proteinelor se realizează enzimatic. În cazul în care hidroliza este realizată prin tratarea cu acid sau baze (ca în multe ţări europene), aminoacidul L -Triptofan este distrus. L-Arginina induce, prin formarea de hormoni, sinteza de flori şi fructe. 7. Polenizarea şi formarea fructelor Polenizarea este transportul de polen la pistil și, în urma fecundării, se formează fructele. L-Prolina ajută la fertilitatea polenului, L-Lizina, L-Metionina și Acidul L-Glutamic sunt aminoacizii esenţiali pentru polenizare și viabilitatea organelor de reproducere. Acești aminoacizi măresc capacitatea de germinare a polenului, dar și lungimea tubului polinic. 8.Echilibrul microflorei solului În agricultură, echilibrul florei microbiene din sol este o cerință de bază pentru mineralizarea materiei organice şi, de asemenea, pentru un sol bun structurat şi fertil. L-Metionina este precursor de etilenă – hormon de creștere, responsabil pentru ramificarea și consolidarea rădăcinilor dar și de inițierea relației dintre plante și microorganismele simbionte (nodozitati, micorize). Ajută ca bacteriile din sol să-si consolidaze pereții celulelor, să se dividă și să crească rapid. 9. Alte influențe generale Acidul L-Glutamic si L-Aspartic, prin transaminare, dă naştere la o serie de aminoacizi. L-Prolina și L-Hidroxi Prolina acţionează, în principal, în echilibrul hidric al plantei prin consolidarea pereților celulari, astfel creşte rezistenţa la condiţiile climatice nefavorabile. L-Alanina, L-Valina și L-Leucina îmbunătăţesc calitatea fructelor. L-Histidina ajută la o mai bună și mai rapidă maturare a fructelor.
Microelementele au funcții fundamentale în plante
Borul- este un element indispensabil pentru dezvoltarea mugurilor, mărește germinarea polenului și fertilitatea floreală, garantând o înflorire și o legare a fructelor mai bună. Contribuie la mărirea zahărului conţinut în producții.
Cuprul participă la sinteza clorofilei, la procesele de respiraţie și de creștere a plantelor.
Fierul -din plante în condiţii normale ar trebui să existe în analize cu volori cuprinse între 300 și 1.300 ppm, în condiţii grave de lipsă pot exista valori de 60-90 ppm. Participă, combinându-se în anumite substanţe de creștere fundamentale (citocromi și fieroporfirine), la formarea moleculei clorofila, la sinteza aminoacizilor și proteinelor.
Manganul- mărește producţia carbohidraţilor și a substanţei uscate.
Molibdenul- este un catalizator inclus în multe procese vitale, precum în acelea responsabile de formarea “tuberculilor” azotofixatori ai rădăcinilor leguminoaselor și în acelea responsabile de reducerea nitraţilor în frunze.
Zincul -este un catalizator al sintezei triptofanului, aminoacid precursor al sintezei acidului indolacetic care este un important reglementator de creștere auxino-similară plantei. Influenţează pozitiv creșterea plantelor și dezvoltarea aparatului rădicular.
MAXIMUS Amino-Micro Îngrășământ cristalin complexat cu Glicină bogat în microelemente chelatate cu Amino acizi care ameliorează starea plantei, crește rezistența la stresuri abiotice și stimulează creșterea plantei. Iar prezența glicinei contribuie la creșterea concentrației de clorofilă și greutatea totală a frunzelor. P-11; K-7; MgO-2; B-0,34; Fe-6; Cu-2; Mn-3; Zn-2; Mo-0,04. Total = 61,171%. Beneficiile acestei soluții: -absorbția mai rapidă și mai eficientă a microelementelor – un ion metalic cu glicină creează o particulă neutră din punct de vedere electric, care îi permite să fie absorbită rapid prin aparatul frunzelor plantei (în câteva ore după aplicare); -absorbție rapidă și transport în instalație; -în afară de microelemente, un aminoacid simplu, glicina, intră în țesutul vegetal; -creșterea gradului de aderență și o acoperire mai uniformă a suprafeței frunzelor; – creșterea eficacității îngrășămintelor pentru hrănirea foliarului. De ce glicina? • cel mai simplu aminoacid; • nu este un aminoacid polar (neutru); • mici și pot crea o legătură foarte flexibilă și puternică cu ionii metalici; • este un aminoacid neutru, adică nu este nici orientarea stângă, nici cea dreaptă; • participă la multe procese metabolice care apar la plante. REFERINȚĂ: glicina creează liganzi chelatori cu ioni metalici, adică leagă puternic ionii de metal și este un purtător ideal pentru ei. Amestecul de aminoacizi si microelemente al caror rol este de a imbunatatii absorbtia acestora la nivelul aparatului foliar, de recuperare dupa conditiile de stres si de activare a cresterii plantelor. este recomandat pentru toate culturile agricole: legume, pomi fructiferi, vita de vie, plante ornamentale. Este destinat ca supliment pentru toate programele de fertilizare cu aplicare foliara. Pentru obtinerea unor rezultate optime, aplicati produsul cand cultura este in faza de crestere, dupa irigare sau dupa ploaie Prima aplicare trebuie efectuata pe partea inferioara a frunzei, la orele la care transpiratia este maxima, respectiv dimineata devreme sau seara tarziu. Nu aplicati in conditii de stress hidric, temperaturi ridicate sau in timpul ploii. Doza de aplicare: Foliar 1-2 kg/ha, Fertigare 2-3 kg/ha.